Multilingvism

Europa înregistrează în prezent un proces de schimbări şi o serie de contacte re­ci­pro­ce, atât în ceea ce priveşte circulaţia persoanelor, cât şi în domeniul mijloa­ce­lor de co­municare şi de informare, proces pe care nu l-au cunoscut în istorie nici epo­ca Im­pe­riului Roman nici cea a Evului Mediu “internaţional”. Comunităţile lingvis­tice eu­ro­pene se apropie din ce în ce mai mult unele de altele şi se trece de la o cunoaştere de la distanţă a limbilor europene la un contact concret între un număr din ce în ce mai mare de europeni, vorbitori ai diferitelor limbi. Comunicarea prin intermediul unei a treia limbi, alese la întâmplare ca limbă de circulaţie, îi ţine pe oameni la dis­tan­ţă şi nu poate satisface nevoia de adâncire a acestor contacte, pentru că nici unul din­tre locutori nu foloseşte în actul de comunicare nici propria sa limbă, nici pe cea a in­terlocutorului, deci nici unul dintre aceştia nu face cu adevărat un pas către celălalt în comunicare. Importanţa cunoaşterii unui număr mare de limbi străine ca mijloc de apropiere re­ci­pro­că devine din ce în ce mai evi­dentă. Cu toate acestea, opinia pu­bli­că este de părere că tim­pul ne­ce­sar dobândirii unor cunoştinţe suficiente pentru a putea comunica în diferite limbi este prea mare, ignorându-se, în cele din urmă, realitatea diversificării lingvistice.

Naţiunile europene subliniază în mod sistematic cât de mult ţin la prezenţa în Europa a propriei limbi materne, dar îşi pierd curajul atunci când este vorba despre in­tro­du­ce­rea, pe bază de reciprocitate, a diferitelor limbi în şcoli. În consecinţă, comunica­rea mai pro­fundă între europeni continuă să întâmpine obstacole, iar libera circulaţie a per­soa­nelor şi stabilirea lor în ţări învecinate rămân încă limitate tocmai din cauza in­exis­tenţei unui învăţământ al limbilor suficient de diversificat.

Cunoaşterea mai multor limbi este absolut necesară pentru ca europenii să poată munci împreună. Limbile reprezintă însăşi esenţa unităţii în diversitate, principiu fundamental al Uniunii Europene. Avem obligaţia de a proteja şi promova moştenirea lingvistică din toate statele membre, însă, în acelaşi timp, trebuie să ne înţelegem între noi, să îi înţelegem pe vecinii noştri, pe partenerii noştri din Uniunea Europeană. Datorită cunoaşterii mai multor limbi străine, întreprinderile devin mai competitive, iar cetăţenii pot avea o mai mare mobilitate.

Comisia Europeană trebuie să ofere rezultate cetăţenilor şi, de aceea, trebuie să comunice cu aceştia într-o limbă pe care o înţeleg. Promovarea multilingvismului este o cale excelentă de a-i apropia pe cetăţenii Uniunii Europene, de a le asigura accesul la informaţie şi de a le oferi posibilitatea de a-şi exprima părerile.